Share
De ce alăturarea Raiffeisen și VISA înseamnă „tranzacție eșuată”

De ce alăturarea Raiffeisen și VISA înseamnă „tranzacție eșuată”

Logica spune că VISA este cardul cu cea mai mare acoperire în UE și, prin urmare, e indicat să ai așa ceva dacă ai prostul obicei de a călători prin lume și, mai ales, de a plăti „modern” cu cardul. Aceeași logică îți arată că Raiffeisen este o bancă serioasă, cu experiență, care își respectă clienții chiar dacă aceștia sunt zănatici și umblă prin alte țări doar cu cardul la ei. Ei bine, în cazul de față, logica minte de îngheață apele!

Să începem cu faptele: Pleci pentru două zile, cu treburi, în Polonia. Ajungi la Varșovia, te cazezi și, cum e trecut de orele prânzului și n-ai mâncat nimic încă de dimineață, ți se face foame. Stabilești cu tovarășii de drum că e momentul să căutați un restaurant și, plin de impetuozitatea pe care ți-o dă stomacul gol, plecați printr-o ploaie mocănească și rece către cel mai apropiat loc unde îți poți satisface poftele. După câteva zeci de minute de hălăduit pe străzile întortocheate din centru, deranjați că restaurantele își afișează meniul în exterior doar în poloneză, intrați în primul stabiliment „la risc”.

Te așezi la masă cu amicii, bucuroși că ospătarul vorbește măcar o engleză aproximativă și că meniurile au și secțiune în limba lui Shakespeare, și comanzi. (Un amănunt important: zlotul polonez e aproape egal cu leul românesc așa că prețurile sunt ușor de calculat, și nici nu sunt mai mari decât în România). Știind ca nu ai zloți în buzunar soliciți ospătarului încă din start să facă note de plată separate pentru că fiecare va plăti cu cardul propriu. Mănânci liniștit, bei o bere și … ceri nota. Pe masă apare un POS cât se poate de normal, dai cardul și…. SURPRIZĂ. Deși bucata de plastic este „contactless”, aparatul țiuie amenințător și afișează un mesaj în poloneză care, conform gazdei, înseamnă „tranzacție eșuată”. Te uiți tâmp la ospătar, apoi la card, și soliciți o reîncercare, de data asta „după modul vechi”, cu cardul inserat în POS și introducere PIN. Zâmbetul încurcat de după prima încercare se transformă în rânjet și simți cum obrajii îți iau foc de rușine atunci când, din nou, chelnerul îți spune că plata nu a putut fi făcută. Zeci de gânduri ți se învârt rapid prin minte: ai bani pe card? Ar trebui să ai, că la interogarea de acasă totul era ok și alte plăți n-ai mai făcut. Ai întrebat la bancă dacă plasticul cu pricina este utilizabil și în afara țării? Sigur. Exact atunci când, nu mai departe de luna iunie, banca te-a pus pe drumuri ca să îți schimbi vechiul card cu unul nou, „contactless”. Ce o zice ospătarul? Că a venit un român, a mâncat, a băut și n-are cu ce plăti. Iar avalanșa de întrebări continuă în timp ce cauți soluții să ieși din încurcătură.

Soluția salvatoare vine de la unul dintre colegi (n.n. – îți mulțumesc din nou Bogdan) care se oferă să îți plătească datoria în contul leilor pe care, oricum, îi ai în buzunar degeaba. Treci peste stres, rușine și revoltă la adresa celor de la Raiffeisen, pleci capul și… accepți. Te întorci spășit la hotel și, odată ajuns în cameră, pui mâna pe telefon și suni hotărât la bancă. După câteva minute în care Vodafone se bucură de „convorbirea” în roaming cu un robot și o orchestră care îți macină nervii, o voce liniștită și suavă îți cere detalii despre motivul apelului la Raiffeisen. Îi spui rapid toată tărășenia, explici chiar și situața jenantă, ea verifică în computer și îți spune sec că… „în sistem nu apare nicio operațiune”. Dezarmant. Nici măcar nu ai ce să răspunzi. Cum să-i dovedești că ai fost făcut de rușine de un card VISA care, în sistemul Raiffeisen, pare să fi stat cumite în portofel exact când tu te dădeai de ceasul morții încercând să plătești ceea ce ai consumat ca un cetățean onorabil. Ok, te trezești din amorțeală, soliciți înregistrarea reclamației și speri în sinea ta ca problema să fie singulară.

rfzb

Slabă speranță. O zi mai târziu situația se repetă întocmai la aeroportul din Varșovia. Doar că de data asta, precaut, atenționezi casierul de la Duty Free că e posibil ca faimosul card VISA de la Raiffeisen să aibă o problemă. Desigur, nu funcționează. Nici „fără contact”, nici cu contact. Te ambiționezi și încerci la alt magazin. Incredibil, de data asta funcționează. Iar tranzacția apare, după câteva zile, pe extrasul de cont. Doar asta! Celelalte două, eșuate, pare că nici nu au existat. La aproape două săptămâni după eveniment, pe extrasul de cont nici urmă de dovezi că ai trecut printr-o situație jenantă care, în lipsa unor amici prin preajmă, te-ar fi trimis la spălat vase prin bucătăria restaurantului sau la o bancă de unde să scoți zloți. Asta dacă băncile nu ar fi fost închise la ora la care POS-ul țiuia a pagubă, desigur.

Ieri a sosit și răspunsul la reclamația făcută telefonic la Raiffeisen. E năucitor:

„Stimate domnule  X, Va mulțumim pentru mesajul transmis. Cardul cu seria XYZ este activ cu data expirarii ZYX si limita normală X Lei cash/sales nelimitat (plăți la comercianți + plăți pe internet). Întrucat în data de 04.10.2016 ati avut o tranzacție respinsă, în valoare de X Lei, la Megaimage (n.n. – în România), pe motiv că nu s-a putut citi cipul cardului, vă recomandăm reemiterea cardului pe motiv deteriorat. Vă asigurăm de disponibilitatea noastră de colaborare.”

Reacționează cumva la asta! Nicio vorbă despre cauza reclamației făcute sau despre o eventuală eroare. Ba mai mult chiar, banca zice că ai avut o tranzacție eșuată de care tu nu știi nimic, în schimb, nu are nici cea mai vagă idee despre celelalte două petrecute în cel mai prost moment posibil și într-un stat în care leul românesc nu face nici cât o ceapă degerată. E un răspuns cât se poate de politicos, în limba de lemn specifică, fără nicio legătură cu subiectul. Și cu greșeli de exprimare dureroase: „reemiterea cardului pe motiv deteriorat”.

Și aveam card VISA! Cel mai bun când e vorba de plăți externe! Acum nu îmi rămâne decât să le urez viață lungă celor de la Raiffeisen, la pachet cu amicii de la VISA, și să le promit că voi urma întocmai îndemnul lor. Voi schimba cardul „pe motiv deteriorat”, cu unul nou,. Dar la cu totul altă bancă!

Parcă a mai rămas ceva. A, da! Nestimată bancă, îți urez ca măcar odată în viață, angajații tăi să ajungă unde a-nțărcat mutu` iapa și moneda românească nu înseamnă nimic, cu cardul lor VISA de la Raiffeisen inutilizabil. Neapărat după masă. Ca să le pice bine ce au mâncat. (n.n. – acesta nu este un blestem. E doar o urare prietenească a unuia care a avut cont la Raiffeisen mai bine de 15 ani. Și ți-a plătit toate taxele.)

Leave a Comment